De n-ai sa vii
( Ovidiu Dumitru)
De la fereastra mea
Vedeam amurgul desenat de soare.
Mă fermeca
Lumina lui de vis
Alunecand încet spre înserare.
Te aşteptam,
Ştiam că ai să vii
Şi mă rugam de lună şi de floare
Să-ţi facă drum…
Şi-n gandul meu spuneam
De mii de ori în clipa de-aşteptare:
De n-ai să vii
Am să te-aştept şi maine
Şi am să pun o lacrimă deoparte
Şi am să cred că vii de prea departe.
De n-ai să vii
Am să te-aştept o viaţă
Purtand în ochi iubirea ca o floare,
Iubirea mea ca zbuciumul de mare.
Cum pot să cred
Că tu nu ai să vii,
Că tot trecutul a pierit în noapte,
Cand vechiul drum
Văzand cum rătăceam
Să nu te uit nicicand mi-a spus în şoapte.
Te aşteptam
Ştiam că ai să vii
Şi mă rugam de lună şi de floare
Să-ţi facă drum…
Şi-n gandul meu spuneam
De mii de ori în clïpa de-aşteptare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu