Vara de aur - Cristina si Eugen

 

 Invatarea dragostei

Dragostea are nevoie de istorie

Ca să știe unde-a ajuns și de unde-a plecat,

Și ce generali au condus-o-n victorie

Și cine pe cine și cum a trădat…

Dragostea are nevoie de geografie,

Pentru că intervin anumite distanțe

Și lungi despărțiri ce nu pot să fie

Trecute cu vagi gînguriri de romanțe…

Dragostea are nevoie de fizică

De legile ei, demonstrate durabil;

Și nu pot să cred ce-mi explică timizii că

Aici e doar abur, și doar inefabil…

Dragostea are nevoie de anatomie,

Cît de sărac, tot moștenești un trup;

Hrănim cu trupul nostru, de-o vecie,

Iubiții cu aprinșii ochi de lup…

Și-apoi, geometria, dacă de soi e,

Și-algebra, deloc învățată ușor;

Doamne, de cîtă școală avem nevoie

Pentru puțină dragoste, uneori…

                                   (Aurel Storin)

Cald, stralucitor si joaca de copii

                      In luna august ne maturizam, devenim fructe adevarate ale acestui Pamant, acum cald si radios. In luna august devenim forme pline de aurul verii ce tomai ne modeleaza si ne arata lumina intensa si dominatoare. Chiar si muzica este frenetica si aducatoare de lauri de izbanda si iubire de tot.

In pas cu timpul

Ziua de Luni, ziua de Vineri
Luni! Lunea ud florile de la ferestre si zambesc. Luni este ziua in care imi fac planuri pentru o saptamana, ziua in care ma gandesc ca pot realiza multe lucruri pentru ca am timp destul. Luni este ziua in care simt viitorul in mici etape si sper sa mai pot schimba ceva din ceea ce am gresit, sa aduc spiritului ceva nou pentru ca s-a lenevit, ziua in care trecutul lasa loc, umil, noului si sperantei. Luni este ziua viselor si a succesului posibil, ziua in care sansele capata forta daca eu le ajut.
Vineri! Ziua de vineri (si mai ales duminica) este ziua in care socotesc daca am pierdut timpul oferit de intreaga saptamana, realizez ca au trecut zile din viata si regret ca nu am putut sau nu am fost vrednica de mai mult. Sfarsitul de saptamana ma atentioneaza ca este un bilant, este o retrospectiva blanda a ceea ce am fost (trebuie sa ma impac si cu trecutul), iar pentru ceea ce vreau sa devin mai este o speranta: ziua de Luni.
Mi-ar placea ca oamenii sa priveasca ziua de luni altfel decat ca pe o mare tragedie, o mare incapacitate de readaptare la ritmul cotidian. De ce sunt atatia obositi de ziua de Luni? De ce sa ne plangem incontinuu? Toata aceasta vaicareala scoate la iveala delasarea, lenea de viata. Intr-o zi vom fi batrani si ne vom dori ziua de luni ca si permis pentru un nou inceput.