Ziua de Luni, ziua de Vineri
Luni! Lunea ud florile de la ferestre si zambesc. Luni este ziua in care imi fac planuri pentru o saptamana, ziua in care ma gandesc ca pot realiza multe lucruri pentru ca am timp destul. Luni este ziua in care simt viitorul in mici etape si sper sa mai pot schimba ceva din ceea ce am gresit, sa aduc spiritului ceva nou pentru ca s-a lenevit, ziua in care trecutul lasa loc, umil, noului si sperantei. Luni este ziua viselor si a succesului posibil, ziua in care sansele capata forta daca eu le ajut.
Vineri! Ziua de vineri (si mai ales duminica) este ziua in care socotesc daca am pierdut timpul oferit de intreaga saptamana, realizez ca au trecut zile din viata si regret ca nu am putut sau nu am fost vrednica de mai mult. Sfarsitul de saptamana ma atentioneaza ca este un bilant, este o retrospectiva blanda a ceea ce am fost (trebuie sa ma impac si cu trecutul), iar pentru ceea ce vreau sa devin mai este o speranta: ziua de Luni.
Mi-ar placea ca oamenii sa priveasca ziua de luni altfel decat ca pe o mare tragedie, o mare incapacitate de readaptare la ritmul cotidian. De ce sunt atatia obositi de ziua de Luni? De ce sa ne plangem incontinuu? Toata aceasta vaicareala scoate la iveala delasarea, lenea de viata. Intr-o zi vom fi batrani si ne vom dori ziua de luni ca si permis pentru un nou inceput.
Luni! Lunea ud florile de la ferestre si zambesc. Luni este ziua in care imi fac planuri pentru o saptamana, ziua in care ma gandesc ca pot realiza multe lucruri pentru ca am timp destul. Luni este ziua in care simt viitorul in mici etape si sper sa mai pot schimba ceva din ceea ce am gresit, sa aduc spiritului ceva nou pentru ca s-a lenevit, ziua in care trecutul lasa loc, umil, noului si sperantei. Luni este ziua viselor si a succesului posibil, ziua in care sansele capata forta daca eu le ajut.
Vineri! Ziua de vineri (si mai ales duminica) este ziua in care socotesc daca am pierdut timpul oferit de intreaga saptamana, realizez ca au trecut zile din viata si regret ca nu am putut sau nu am fost vrednica de mai mult. Sfarsitul de saptamana ma atentioneaza ca este un bilant, este o retrospectiva blanda a ceea ce am fost (trebuie sa ma impac si cu trecutul), iar pentru ceea ce vreau sa devin mai este o speranta: ziua de Luni.
Mi-ar placea ca oamenii sa priveasca ziua de luni altfel decat ca pe o mare tragedie, o mare incapacitate de readaptare la ritmul cotidian. De ce sunt atatia obositi de ziua de Luni? De ce sa ne plangem incontinuu? Toata aceasta vaicareala scoate la iveala delasarea, lenea de viata. Intr-o zi vom fi batrani si ne vom dori ziua de luni ca si permis pentru un nou inceput.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu